Vacanță la hotel Ensana Aquahouse

Nu am să vă plictisesc cu mai multe detalii legate de acest subiect. Am lăsat niște linkuri către pagina hotelului și către o prezentare a hotelului pe YouTube, unde găsiți mult mai multe detalii, atât despre partea de spa, cât și despre piscine și restaurante.

Camerele propriu-zise sunt foarte spațioase, la nivel de garsonieră chiar, având în jur de 47 mp, suficient cât să te simți cu adevărat la un hotel de cinci stele.

Trebuie neapărat să menționez și grădina exterioară, precum și micuța, dar superba pădure de pini. Cred că, împreună cu piscinele cu apă termală, formează punctele forte ale acestui hotel, ele conferindu-i o atmosferă deosebită, dar mai ales oferind posibilitatea de a avea umbră. Până la urmă, să poți sta la umbră într-o grădină superbă, pe malul unei piscine, creează o senzație deosebită de bine și liniște, exact la ce te aștepți și ce îți dorești de la un hotel de 5 stele.

Observați că până acum nu am povestit nimic despre plaja din micul golf al hotelului. Asta pentru că o consider cumva secundară facilităților descrise mai sus. Nu mă înțelegeți greșit, este o plajă îngrijită, cu un nisip fin, cum era la Mamaia pe vremuri, dar vă dați seama că apa este cea din Marea Neagră: când sunt alge la noi, sunt alge și la bulgari. Ce pot să spun că diferă este mirosul acela de alge și scoici, care este cumva mult mai puțin pregnant decât la noi.

Noi am încercat să combinăm mersul la plajă cu statul la piscine. Anul acesta am avut chiar parte și de o întâmplare neplăcută, provocată în mare parte de năzdrăvănia băiatului nostru, Lou, care are doar trei ani și jumătate, dar și de aglomerația excesivă din vârful de sezon, în jurul sărbătorii de Sfânta Maria.

Să vă povestesc pe scurt. Amândoi copiii se jucau pe malul mării, făcând un castel, iar noi eram la câțiva metri de ei, încercând să ne relaxăm puțin. Bineînțeles, periodic aruncam câte o privire spre ei, dar după aproximativ zece minute am slăbit vigilența și, în decurs de maximum 30 de secunde de la ultima privire către ei, cel mic a dispărut din peisaj. Evident, și eu, și soția am sărit panicați de pe șezlong și primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne uităm direct în mare, dându-ne brusc seama cât de aglomerată era plaja și cât de greu ar fi fost să îl reperăm repede printre atâția oameni. Spre norocul nostru, nu am apucat să ne panicăm prea rău, pentru că Lou a apărut bine-mersi dintre șezlonguri, fără să-și fi dat seama ce spaimă groaznică ne-a tras. Morala? Nu lăsați copiii mici care nu știu să înoate nesupravegheați nici măcar o secundă. În apropierea apei, supravegherea directă rămâne cea mai importantă, indiferent dacă au colac, aripioare sau alte accesorii de plutire.

Dar, ca să revenim la locația noastră, este clar: nimeni nu vine aici pentru mare sau pentru peisaje deosebite. Dacă asta îți dorești, mai conduci încă minimum patru ore din această locație și ajungi la greci, unde peisajul, plajele și calitatea apei se schimbă radical… în bine.

În concluzie, cumafost? Ne-am simțit la fel de bine ca dățile trecute. Am mai veni? Cu siguranță, da. Doar că, cel mai probabil, vom lăsa câțiva ani să treacă. Prea multă repetiție strică, iar familiaritatea în concediu poate să îți ofere un nivel mare de confort, dar, în același timp, nu mai ai parte de același entuziasm și de aceeași senzație de descoperire pe care ți le oferă o destinație nouă.