Și totuși, aș vrea să găsesc și ceva pozitiv.

Bună ziua. Am lăsat câteva zile să treacă, dar gustul amar încă nu trece. Cred că aceasta este cea mai mare țeapă pe care am primit-o în materie de vacanță. Am încercat și noi Mamaia după 10 ani și, sincer, nu îmi mai trebuie.

Încerc să mă dumiresc cum înțeleg unii să facă turism în România. Conceptul de all inclusive este, în acest complex, doar de regăsit pe hârtie. În realitate, a fost cel mult vorba despre mese sărăcăcioase, cu băutura inclusă doar în timpul lor. Puține feluri de mâncare, două feluri principale, două ciorbe și trei garnituri, mai degrabă o autoservire decât un all inclusive. Băutura a fost acceptabilă, mai puțin la barul de la piscină, unde sortimentele de la dozator se limitau de multe ori la sifon. Micul dejun a fost foarte limitat ca diversitate și repetitiv, iar cina părea puțin mai răsărită, deși venea cu experiențe muzicale nebănuite.

Camerele, așa cum le știam, au fost mici și inconfortabile. Prosoapele se dădeau la cerere, gunoiul era luat zilnic, iar lenjeria s-a schimbat o singură dată. Barul de la piscină a fost o glumă, iar piscina era plină ochi toată ziua, pentru că marea, în practică, nu exista. A face plajă la mare în Mamaia este o adevărată aventură: distanța mare până la mal și lipsa nisipului au fost, poate, decizia unora, dar proprietarii ar fi trebuit să compenseze cu un bar acolo, chiar și cu sifon, și cu niște toalete.

Și totuși, aș vrea să găsesc și ceva pozitiv. Copiii de la debarasare erau conduși cu un ochi de vultur de șefa de sală, iar terasa unde se servea masa era generoasă. Despre recepționere nu fac comentarii: preluau situațiile, dar mai departe solicitările erau tratate cu ignore. Despre puțina mâncare gătită pot spune că avea gust. Dar asta nu poate anula gustul amar lăsat de felul în care unii proprietari înțeleg să facă turism, sub eticheta de all inclusive.