Cimitirul navelor Aral Sea

Când am ajuns în Uzbekistan, unul dintre locurile pe care îmi doream cel mai mult să le văd era faimosul „cimitir al navelor” din Marea Aral. Am început, ca orice turist, să caut excursii pe internet. Toate agențiile ofereau același traseu, dar prețurile erau foarte mari și mi se păreau exagerate. Ajunsă în orașul vechi din Khiva, am început să întreb localnicii dacă există și alte variante. La un moment dat, cineva mi-a dat numărul de telefon al unui șofer care organiza excursii pe cont propriu. L-am sunat, am negociat puțin, iar prețul era de câteva ori mai mic decât cel găsit pe site-urile turistice. Uneori, cea mai bună soluție nu este pe internet, ci vine dintr-o recomandare locală. Excursia a început înainte de răsărit. Urmau aproximativ șase ore de mers până la destinație și alte șase ore la întoarcere. Drumul din pacate a fost destul de rau, ca o mare parte din drumurile din Uzbekistan. Dar pana la urma cred ca a meritat. În mijlocul deșertului, acolo unde cândva se întindea Marea Aral, stăteau abandonate aproximativ 15 nave ruginite. Nave uriașe, construite pentru apă, odihnindu-se acum pe nisip, la zeci de kilometri de cea mai apropiată urmă de mare. Liniștea era impresionantă. Doar vântul se auzea printre carcasele ruginite, amintind de una dintre cele mai mari catastrofe ecologice provocate de om. Am petrecut ceva timp explorând fiecare navă, făcând fotografii și încercând să-mi imaginez cum arăta locul cu zeci de ani în urmă, când pescarii ieșeau în larg de aici. Contrastul dintre trecut și prezent era copleșitor. Uneori, anumite locuri cer răbdare, multe ore de drum și puțin curaj depinde cat de tare iti doresti sa ajungi in locul respectiv.